Dacă actuala campanie electorală mai avea nevoie de un exemplu despre cum nu ar trebui să arate leadershipul într-un oraș ca Bucureștiul, Cătălin Drulă l-a oferit pe tavă. Liderul USR, aflat într-o cursă în care promite transparență, modernizare și „o altfel de politică”, se prezintă tot mai des în ipostaza celui care vede peste tot comploturi, trădări și dușmani invizibili.
În ultimele săptămâni, Drulă a transformat dezbaterea publică într-un soi de fortăreață în care orice întrebare incomodă e tratată ca o agresiune. În locul unor răspunsuri articulate și asumate, candidatul USR preferă imaginea celui „persecutat de sistem”. Faptul că ajunge să sugereze că presa independentă ar fi „plătită”, „controlată politic” sau „infiltrată” spune totul despre incapacitatea sa de a gestiona criticile – un exercițiu absolut banal într-o democrație funcțională.
Când un candidat reacționează la presă ca la o amenințare, e clar că nu e pregătit pentru Primărie
Un primar al Capitalei are de răspuns zilnic la întrebări despre bugete, contracte, termene, priorități și eșecuri. Dacă un candidat se irită doar pentru că o redacție îi analizează proiectele sau îl confruntă cu date, ce se va întâmpla atunci când va trebui să răspundă pentru zeci de mii de plângeri, întârzieri, avarii și crize?
Drulă nu doar că dă semne că nu poate gestiona criticile – pare că nici nu vrea. Or, o administrație condusă de cineva care tratează presa drept adversar riscă să devină rapid opacă, tensionată și ostilă dialogului public.
Un lider izolat, blocat în logica „noi contra tuturor”
Tot mai mulți observatori remarcă faptul că discursul lui Drulă a devenit unul defensiv, izolat, bazat pe o narativă în care el și partidul său sunt asediați de o lume întreagă. De la jurnaliști până la societatea civilă, oricine nu aplaudă devine suspect. Este exact tipul de atitudine care, odată ajunsă în biroul de la etajul 14 al Primăriei, poate paraliza orice formă de colaborare. Iar Bucureștiul chiar nu își mai permite încă patru ani de orgolii, blocaje și administrație transformată într-o luptă personală cu „inamici imaginari”.
În loc să explice de ce primăriile conduse de USR au ajuns, în unele cazuri, să se lovească de haos administrativ, conflicte interne și proiecte rămase în aer, Drulă preferă să arate cu degetul spre oricine pune întrebări. Un lider matur își asumă, învață, clarifică și corectează. Un lider nepregătit se victimizează. Pentru un oraș ca Bucureștiul, care are nevoie de cineva capabil să gestioneze nu doar crizele, ci și criticile, diferența e uriașă.
Un primar nu-și poate permite să fie nervos, impulsiv și opac la dialog
Primăria Capitalei este, în esență, un organism complicat, care funcționează doar prin comunicare continuă, cu cetățenii, cu presa, cu instituțiile, cu consiliul general. Dacă un candidat își pierde cumpătul doar pentru că o investigație jurnalistică îi pune întrebări despre contracte sau rezultate, ce se va întâmpla atunci când presiunea reală va veni de la milioane de locuitori? Un edil trebuie să fie calm, deschis, cooperant și atent la critică. Cătălin Drulă pare să fi ales exact opusul: tensiune, atac, suspiciune și un soi de permanentă autosuficiență nervoasă.
Bucureștiul are nevoie de soluții, nu de un lider care vede dușmani peste tot
Cătălin Drulă spune că vrea să reformeze Bucureștiul. Dar comportamentul lui public actual arată un lucru clar:
nu e pregătit să conducă un oraș atât de mare și atât de dificil.
Un primar trebuie să construiască punți, nu să identifice fantome.
Trebuie să răspundă la întrebări, nu să acuze.
Trebuie să gestioneze presiunea, nu să o transforme în tirade defensive.
Iar Bucureștiul are nevoie, mai mult ca oricând, de cineva care poate face exact asta.
