În ianuarie, când lupta politică era definită de candidatura Elenei Lasconi la prezidențiale, Cătălin Drulă vorbea apăsat, aproape răspicat, despre lipsa de logică a intrării lui Nicușor Dan în aceeași competiție. Argumentul lui era simplu și a fost repetat în mai multe forme: „s-a apucat de o treabă la București și nu o termină”, conform adevarul.ro.
Același Drulă sublinia atunci că nu înțelege complet demersul lui Nicușor Dan, care – din punctul lui de vedere – abandona mandatul de primar general pentru o cursă prezidențială cu rezultat incert. În logica momentului, mesajul era limpede: Lasconi trebuia să rămână candidatul unic și natural al „dreptei reformiste”, iar Nicușor Dan devenise factorul perturbator.
Doar că politica are un talent aparte de a reconfigura principiile peste noapte.
Un nou rol, o nouă perspectivă
Astăzi, când Cătălin Drulă însuși a intrat în lupta pentru Primăria Capitalei, discursul lui despre Nicușor Dan a suferit o metamorfoză spectaculoasă. Criticul de ieri a devenit admiratorul de azi. Nicușor Dan nu mai este cel care „nu își termină treaba”, ci devine modelul, reperul, ba chiar figura pe care Drulă încearcă activ să o moștenească politic.
Schimbarea nu este subtilă, ci evidentă: tonul, poziționarea și mesajele trădează o repoziționare strategică. Iar această repoziționare merge până în zona simbolică – Drulă preia inclusiv estetica și bucăți din sloganul lui Nicușor Dan, semn că distanța dintre cei doi trebuie, din rațiuni electorale, să pară cât mai mică.
De ce această schimbare?
Explicația poate fi citită în logica pragmatică a campaniilor electorale:
- electoratul urban, tehnic, anti-PSD/PNL, este atașat de figura lui Nicușor Dan;
- o candidatură la Primăria Capitalei fără o asociere cu acest public ar fi vulnerabilă;
- continuitatea este o promisiune politică mai ușor de vândut decât ruptura.
Astfel, Drulă trece de la a-l acuza pe Nicușor Dan că „nu rămâne la București”, la a se prezenta el însuși ca omul care poate continua treaba începută la București.
O piruetă politică perfectă: dacă în ianuarie Nicușor Dan încurca socotelile Elenei Lasconi, în vară Nicușor Dan devine platformă de lansare pentru Cătălin Drulă însuși.
Coerență sau oportunism?
Desigur, orice politician are dreptul să își ajusteze strategia. Dar diferența dintre evoluție și oportunism stă în ritmul și în direcția schimbării.
În cazul de față, transformarea are loc:
- pe o perioadă scurtă,
- cu efecte directe asupra imaginii publice,
- și, mai ales, în raport cu același actor politic: Nicușor Dan.
Criticarea lui atunci când reprezenta o problemă pentru Lasconi.
Reîncadrarea lui ca model politic atunci când devine o resursă pentru Drulă.
Concluzie
Cătălin Drulă se reprofilează rapid pentru noua bătălie electorală, iar această repoziționare îl aduce într-o situație paradoxală: pentru a convinge electoratul că este „urmașul natural al lui Nicușor Dan”, trebuie să-l facă uitat pe Cătălin Drulă cel de acum câteva luni – cel care îl critica tocmai pentru candidatura care azi îi servește drept inspirație.
Un editorial despre această schimbare nu este doar o radiografie a unei strategii electorale, ci și un studiu de caz despre flexibilitatea discursului politic atunci când miza se schimbă.
